"Sînt într-o stare de calm ca aceea realizată de un narcotic. Parcă nu mai am nervi, parcă sînt tocite capetele sensibilităţii mele. Parcă nu mai funcţioneză un anume mecanism, care făcea legătura între mine şi lumea dinafară. Nu mai am cu lumea exterioară mie nici un contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit. E o stare în care mă aflu, cred, pentru prima oară, o amorţire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori -din necunoaştere- mai mult ca orice. O am acum, şi nu mi-e agreabilă, fiindcă nimic, acum, nu poate să-mi fie plăcut sau neplăcut, fiindcă nu poate să-mi fie nimic."