Pentru mine...

... toate-s prea departe. Mult prea departe.

Crezi aşa ceva?!

Mă simt atât de singură... Nu-mi vine să cred că am ajuns aşa. Cu siguranţă asta merit! Cu siguranţă s-a împlinit o dorinţă de-a ta, voită sau mai puţin. Să mă simt aşa cum te-ai simţit şi TU cândva. Să simt durere, indiferenţă, să fiu respinsă, să îmi mărturisesc sentimentele şi să nu aibă cine mă băga în seamă... Doare. Dar mă prefac în continuare ca totu-i ok. Cred că merit un premiu special pentru faptul că ştiu să ascund atât de bine adevărata mea stare :))). Cui îi pasă?!! Iar îmi plâng de milă pe aici. :-j Ne mai auzim.

Nimic.

E din ce în ce mai greu!! Eu chiar nu înţeleg! Chiar aşa?! Nimeni nu mai are sentimente, toţi se poartă de parcă eşti cel mai scârbos lucru pe care l-au văzut vreodată, de parcă eşti un gunoi, un rahat, un ambalaj bun de nimic. Zău aşa, oameni buni!!! Reveniţi-vă odată şi mai şi preţuiţi ce aveţi că poate nu mai daţi niciodată peste ceva mai bun! Şi apoi staţi şi vă plângeţi de milă şi aşteptaţi o minune care să vă scoată din starea asta nenorocită în care vă aflaţi de Dumnezeu ştie când! Mi-aş fi dorit să fiu câine. Dar nu orice câine, ci unul vagabond, al nimănui. ....Whatever.

Cuget

De ce atunci când te străduieşti din greu să faci să fie bine, iasă tot mai prost?! Pentru ce să te mai chinui atât dacă celălalt nu apreciază? Tot ce-ţi oferă în schimb sunt reproşuri, critici, nemulţumiri.
O să-ţi dai seama... Şi o să fie prea târziu.

Furtună

Dacă tot ce-i înăuntrul meu ar ieşi la iveală, acesta e fenomenul care s-ar petrece: furtună. 
Am adunat prea multe. Sunt nevoită să "colecţionez" stări de tot felul... bineînţeles că predomină cele neplăcute, dar.. . Pe zi ce trece furtuna din mine se înteţeşte. Oare o să am puterea necesară s-o opresc?!  ...Cu siguranţă, nu.

Doi.

http://www.youtube.com/watch?v=cFxu_wIwTKc