miercuri, 27 aprilie 2011

Crezi aşa ceva?!



Mă simt atât de singură... Nu-mi vine să cred că am ajuns aşa. Cu siguranţă asta merit! Cu siguranţă s-a împlinit o dorinţă de-a ta, voită sau mai puţin. Să mă simt aşa cum te-ai simţit şi TU cândva. Să simt durere, indiferenţă, să fiu respinsă, să îmi mărturisesc sentimentele şi să nu aibă cine mă băga în seamă... Doare. Dar mă prefac în continuare ca totu-i ok. Cred că merit un premiu special pentru faptul că ştiu să ascund atât de bine adevărata mea stare :))). Cui îi pasă?!! Iar îmi plâng de milă pe aici. :-j Ne mai auzim.

3 comentarii: