Mă îndrept, agale,
Spre o groapă
Grozav de mare.
Zăresc lumini orbitoare...
În faţa mea
Ceva, mereu,
Va lumina.
Îmi amintesc
Cum cineva-mi şoptea:
"Dacă se închide o uşă,
Fii fără grijă,
Se deschide alta."
Oare lumina
E începutul unei alte vieţi?
Sau e sfârşitul
Celei ce a înfipt săgeţi?
Mi-a sfâşiat
Inima încrezătoare
Şi încă mă doare...
De-a lungul vieţii
Vei învăţa
Că cel mai bun prieten
Îţi trădează încrederea...
Prima lumină
Care în viaţă-ţi va apărea,
Va fi stinsă de
Umbra permanentă a sa.
:-<
RăspundețiȘtergere